Drogul meu preferat vine in culori diferite, in senzatii diferite si mereu are efecte secundare, unele de
duarata. Dar imi place! Sunt dependent si recunosc asta. Nu imi pasa ce zice lumea din jur! Eu imi consum
drogul si acasa si in oras, printre oameni preocupati de aceleasi lucruri ca si mine, unii sunt
incepatori, ii recunosti usor, sunt fascinati de ceea ce vad, ce simt.
Imi place drogul meu pentru ca imi ofera mereu senzatii opuse. Uneori rad de parca tot universul meu ar
fi o poveste amuzanta de la un capat la celalalt. Alteori ma intristeaza si ma pune pe ganduri, ma
trimite pana in adancul sufletului in cautare de raspunsuri iar cand ma intorc tot cu mana goala o fac
ca un cautator de aur intors din imaginarul El Dorado. Emotii. Asta imi starneste. Rad si zbor. Lumi care
imi plac le descopar doar atunci cand mai bag o doza. Sunt doar eu si lumile mele. De aceea, cateodata,
imi place sa fiu singur cand imi iau portia! Atunci ma pot exterioriza cel mai bine. Visez. Imaginatia
mi-o ia razna si imi place. Nu exista nimeni care sa imi zica ca “e naspa”! Fiecare traieste senzatia in
felul sau. Ating culmi nebanuite si imi place. Imi da energie, imi da sperante, imi creeaza lumi, vise,
uneori ma dezamageste, dar mereu simt cum fiecare doza ma imbogateste.
Mi-a sucit mintea si am zis ca mai vreau! Si nu ma opresc pentru ca mereu descopar ceva nou, o
conversatie, o imagine, un loc, o replica…o stare, un viitor, un gand, o emotie, un plan, o aventura,
deci nu, nu voi renunta la doza mea de filme niciodata!!!
Tema: film.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu