Cu capul plecat, echipa gazda intra la cabine fiind condusa la pauza. Incepusera jocul bine dar s-au pierdut pe parcurs. Adversarul se misca din ce in ce mai bine, parca era invizibil. A reusit sa strecoare in sufletele coechipierilor indoiala. Si-a facut aparitia si oboseala, chimia echipei disparuse, rezultatele si ele.
In vestiar o voce calda le vorbeste bland.
-Cand am inceput acest proiect, impreuna cu voi, am acceptat o provocare. Pentru mine in primul rand dar si pentru voi. V-ati regasit cumva in ideile mele si acum vad ca totul se duce la vale, tot ce am castigat pana acum, toate lucrurile frumoase, chimia, energia, pasiunea...Nu facem asta pentru a ne castiga paine, o facem din placere. Putem renunta oricand, stim asta cu totii, aproape ca am si facut-o. Ce mare branza? Oricine poate sa renunte!!!
Dar eu nu vreau! Tu? Voi? Nu facem asta pentru omenire, nici pentru premii, nici pentru bani o facem pentru ca ne place, ne energizeaza, ne forteaza, ne creste...ne tine aproape. Nu vorbesc din carti, nu vreau sa par ce nu sunt, vorbesc din suflet si sunt sincer.
Mai e putin si se termina pauza. Eu nu vreau sa renunt, voi? Eu nu vreau sa ma pierd in cotidian, nu mai vreau. Vreau sa imi recastig dorinta de a face lucuri. Primul pas e mai greu....va astept pe teren.
tema : zece minute
