Un Craciun, o poveste!!!

"Autostrada era alba cu pete colorate, vii, pete ce se miscau cu viteze diverse incarcand sa scurteze drumul de la Bucuresti spre Constanta. Nimic nu mai conta pe acea autostrada decat dorinta tuturor de a ajunge in bratele celor dragi sau la masa cu cei iubiti, pentru a trai impreuna clipele de sarbatoare.

Masina mea vuia pe sosea si desi soarele stralucea in acea dimineata de 25 decembrie cauciucurile mele de iarna mentineau cu greu masina pe aceeasi directie, inainte, spre casa. Acolo ma asteptau parintii pe care nu ii mai vazusem de luni bune, plecat fiind pe mari si oceane straine, care cu greu, daca nu imposibil, ochii lor se vor putea bucura vreodata de vederea minunatiilor lumii.

Portbagajul era plin de cadouri dar mai plina era inima mea de bucurie si nerabdare la gandul ca imbratisarea mamei imi va umezi sensibil ochii iar stransoarea tatalui imi va amplifica cu siguranta emotiile.

Zambesc si tresar, rotile derapeaza, volanul scapa de sub control iar masina se izbeste razant de parapet, trag de volan spre dreapta, franez, ma invart si intr-un final ma opresc cu capul in airbagul lateral ce aparuse la impact. Imi scutur capul usor si constientizez ca m-am oprit, accidentat, la intrarea intr-o parcare oarecare de pe autostrada.

Vedeam in ceata totusi si nimic nu imi era clar ca atunci cand oftalmologul iti pune picaturi in ochi, eram amortit. Deodata vad cum portiera se deschide iar in soarele acela al diminetii faptura ce imi intindea o mana stralucea. Ajutor, ce bine!! Sunt scos din masina lovita si intins pe jos dar vederea tot nu ma ajuta cu nimic iar atunci o voce calda si buna ma intreaba: esti bine?"

Si de atunci, dragii nostri, suntem bine, alaturi de voi, copiii nostri. Asa ne-am cunoscut, asa a inceput totul.

Autostrada soarelui, chiar ca...

Tema: autostrada soarelui.

"stim pe de rost povestea asta, dar niciodata nu ne saturam sa o ascultam" isi vorbeau in soapta copiii in timp ce isi deschideau cadourile intr-o alta dimineata a aceleiasi zile de 25 decembrie.