Intr-o lume a scaunelor vechi si a cafelei impresurate de tutun si nuditate m-am hotarat sa folosesc si celalate pagini din dos ale caietului cu spirale.
E un fel simbolic dar simplist de a recunoaste ca arta e peste tot si nicaieri; ea a devenit o simpla actiune generata subiectiv de un context si o stare a prezentului mai mult decat un produs al lor.
Foaia din dos, literele de mana scrijelite pe foaia din dos, marcheaza capitularea mea de azi in fata sinuozitatii de zi cu zi a starii prezente, o acceptare a neincrederii si a cautarii instinctive a comfortului. Frigul nu imi place si nu-l mai infrunt cu aceeasi putere ca inainte. Nu-mi mai hraneste ego-ul, caut cafenele mici si fumurii si distante scurte pana acasa.
Inteleg acum cand trec deja pe foaia din fata a caietului cu spirale ca in dimensiunea mea personala intelegerea e insuficienta. La fel si nevoia de a simti.
Ca sa ma pot bucura de foaia din dos, caci si ea e libera si pusa acolo pentru scris, alchimistul din mine trebuie sa regaseasca ingredientul secret al unei combinatie dintre intelegere si emotie recunoscuta care sa functioneze. Elementul secret nu ar trebui sa contina nici minciuna, nici promisiuni fara valoare ale unui mai bine individual care pune din ce in ce mai mult pret pe context.
tema: o cascada de sentimente
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu