Banele, orice s-ar spune tu nu-i lua in seama. Doar noi stim ce insemna sa pornesti de jos (de la parter, din vale, de pe un scaun etc.), sa umbli descult prin praf si sa alergi dupa mingii carpite. Noi stim cum e sa furi acadele de sarbatori pentru ca aia mai mici de acasa sa se laude ca si lor le-au cumparat parintii dulciuri deghizati in Mos Craciun. Tu esti fratele mai mare si vrei sa-i inveti sa creasca demni, chiar daca le mai scapi greoi o palma dupa ceafa cand se impiedinca-n sireturi. Te amuzi cand lumea te considera un personaj simpatic sau, ma rog, discutabil. Casa ta e mica si colorata si nu mai sti ce sa-i faci sa straluceasca, sa vada toti cat esti de bucuros. Ei nu te inteleg Banele si nici tu pe ei. Nici nu mai vrei sa te faci inteles sau sa intelegi, tot ce-ti trebuie e sa o ai pe ea, cea mai frumoasa si mai desteapta fata pe care o cunosti. Cu buzele ei pline si parul ala negru lung ce-i curge peste umerii goi, cu fusta larga rosie si vocea aia ce-ti rasuna noaptea-n cap, ca un descantec. Dar lasa Banele, si tu ca si noi stii ca-n viata fericirea pleaca si vine, ca mereu-i loc de mai mult, ca oricand poti sa pici, si pana la urma conteaza cat de mult te iubesti pe tine insuti. Iubire de sine Banele, nu altceva! Suntem la fel ma: nu stim nimic! Da, suntem la fel de diferiti. Dar nu stim si nici nu putem sti cu adevarat, doar simtim si asta e mereu complicat. Ma-ntelegi Banele?!
Tema: rasism
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu