A trecut timpul, secunda cu secunda, om cu om. M-am pierdut prin el si am mers de multe ori, de cele mai multe ori, fara directie. Si-mi placea, ziceam ca-s liber si incetam sa-mi caut scuze pentru ce nu stiam, pentru ce nu intelegeam… sunt liber, liber! si puneam capul pe perna. Si ma trezeam, din greseala, cu greseli.
Greselile au fost, mai mereu. Pentru unele mi-a parut rau, pentru altele nu. Pentru unele am vrut sa ma intorc, sa fac lucrurile altfel, pentru altele nu. Aceeasi poveste. Dar n-am invatat nimic, omul nu invata din greseli. Ce sa indrept, cui sa-i cer iertare, pe cine sa iert ? In fond, eu ma impiedicam la orice pas de adevar.
Tema: it’s never to late