Cazino

Stau in coltul meu, ca in fiecare seara. Oamenii multi intra, oameni multi ies. Covorul asta rosu mi se pare mai decolorat ca niciodata, de parca toata transpiratia oamenilor burtosi din acest loc s-a revarsat peste el. Simt in aer o caldura si o pudoare de fiinte mari si indiferente, la fel de indiferente cum este si reactia casierelor care dau sau iau bani de la ei.
Desi se invart sute de milioare aici, mi se pare ca toti sunt atat de ieftini. Atat de penibil de ieftini. Cineva trece pe langa mine, hop, era sa te impiedici. Toti stau cu ochii in jos de parca au un ditai lingoul deasupra umerilor. Nimeni nu-si priveste adversarul in ochi, nimeni nu zambeste. Oamenii astia sunt muti prin firile lor!
Din spatele primei mese zaresc niste pantofi lacuiti indreptandu-se spre mine, probabil mult mai scumpi decat toate paltoanele de piele pe care le-am primit eu in viata mea, de la fosti clienti. Mi se pare ca este urmat de alti 2 barbati cam mari in umeri pentru dimensiunea capului lor, dar la care evit sa ma uit cu insistenta.
Un batran burghez cu papion rosu si inceput de chelie mi se propteste intre genunchii indoiti cu gingasie de atata experienta. Se apropie cu fata zbarcita de ochii mei pe care ma fortam sa-I tintuiesc nu departe de sprancenele lui negre, si-mi zambeste printr-un gest zeflemic, prilej cu care ma si atinge cu aratatorul lui in varful nasului.
La asemenea provocari tematice, muschii fetei mele sunt programati sa zambeasca dirijat. Ma ridic de pe scaun si astept sa fiu condusa spre limuzina care ma va duce spre cea mai scumpa camera de hotel.
tema: cazino