Mirosea adanc a alcool si intr-un mod ciudat a vanilie si prajituri si stiam ca si eu miroseam asa; nu ma prindeam de mirosul meu pentru ca ma obisnuisem cred, insa clar de data asta am intrecut masura, nici macar nu stiu unde sunt. Si cel mai rau era ca nu-mi aminteam nimic desi nu aveam un sentiment aiurea in mine. Stii, sentimentul ala ca s-a intamplat ceva, ceva mai mult decat vroiai tu sa se intample.
Si totusi era evident ca s-a intamplat. Am sa ma comport natural, ca si cum nimic nu s-a intamplat. O sa ma ridic usor din pat, am sa trag si cearsaful dupa mine si o intind repede in dus si apoi repede spre usa acasa. O sa-mi zica ca probabil m-am comportat ca o pustoaica de 17 ani… dar asta pentru ca am 17 ani!
El? El, insa, are 40. Si nu, nu e casatorit, ceea ce, din punctul meu de vedere e si mai nasol. Daca era casatorit, macar insela; dar asa nu-l inteleg si mi-e cam frica de el: oare el crede ca menirea lui in viata e sa le-o traga pustoaicelor bete care pleaca mereu fugind acasa ca el e prea beat sa se trezeasca? Sar peste dus si plec acasa direct. Bine ca nu i-am dat numar meu.
Tema: betie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu