Cand ai jucat atatea personaje pentru ca nu stiai cine esti.
Cand ai inceput sa vorbesti despre tine la persona a 3-a singular.
Cand simti nevoia sa te justifici pentru ca esti de “nerecunoscut”. In cele din urma, pana atunci, erai recunoscut de catre cine si drept ce?
Cand inchizi ochii si visezi.
Cand te ascunzi in spatele temerilor ca nu vei fi ceea ce se asteapta altii sa fi.
Cand stii ce se astapta de la tine si-ti joci rolul perfect.
Cand manipulezi.
Cand minti.
Cand scrii si iti lasi imaginatia sa creeze scenarii si sa creioneze decoruri.
Cand vrei sa pleci departe.
Cand faci schimbari cu tine.
Cand esti coplesit de banalitate.
Cand te-ai indragostit prima oara.
Cand vrei sa “te faci mare” sau sa “fii din nou copil”.
Cand realizezi ca te intorci si pleci din aceleasi locuri zilnic si mecanic.
Cand viata ta devin job-urile tale si nu trairile si gandurile tale.
Cand vrei sa intri in pamant sau sa te evapori pur si simplu dintr-un loc.
Cand te vezi din exterior si totul este clar, dar nu poti face nimic.
Cand devii preocupat in a intelege tot si nu traiesti in armonie cu Misterul.
Nu e uimitor cum mereu porti acelasi costum? Cel mai bun, cel care se muleaza perfect. Cateodata te constrange, alteori te rasfata, uneori e doar un pretext sau o scuza. Este conturul concretului tau de-a lungul acestei calatorii. Este costumul aparentelor tale.
tema: piele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu