Mingea

Eu am spart geamul! raspunde Andrei hotarat!
Tu? Andrei, esti sigur? il intreaba tatal sau siderat de raspunsul propiului copil.
Da! Am dat cu piciorul mai tare in minge si a luat-o ciudat.
Andrei era un monument de darzenie. Nu accepta ca ceilalti sa nu il creada. Se uita la mama sa si aproape ca il durea sa o vada cu ochii cristalini de dezamagire. Niciodata nu s-a comportat asa Andrei iar mamei nu-i venea sa-si creada ochilor.
Copilul ei, care nu a deranjat niciodata pe nimeni, acum isi arata o fata pe care ea nu a vazut-o niciodata. E hain, artagos si nepoliiticos. E diferit.
“Imi cer scuze pentru geamul spart, ne vom ocupa ca in cel mai scurt timp sa fie inlocuit. Ne pare rau, nu se va mai intampla.”
Tatal era rusinat de fapta baiatului sau. Dezamagit si nervos. Nu era problema de geanul spart, toti copiii fac asta cand sunt mici ci rautatea cu care copilul sau se uita la vecini. Nu a mai vazut aceasta privire. Aantipatie, chiar ura.
Catalin era cel mai bun prieten al lui Andrei si in acelasi timp si cel mai rau copil din cartier iar parintii ii promisesera ca daca mai face o trasnaie il trimit toata vara la tara, la bunica-sa care il pune sa zica rugaciuni in fiecare seara inainte de culcare. Si nu putea suporta o vara de chinuri ecleziastice.
“Eu voi fi pedepsit o perioada, dar pe tine te vor trimite ai tai toata vara la tara. Mai bine zic ca eu am spart geamul. Si asa, merita macar un geam spart la cate mingii ne-a spart.”
Tema: prietenie.