Muzica nu a fost niciodata o mare chestie pentru mine. Am ascultat-o si o ascult de placere, cateodata pentru ritmuri alteori pentru versuri si din cand in cand ma las purtat de ea pe valurile creativitatii.
Dar nicidoata nu am considerat-o muza. Nu ma inspira muzica…ma ajuta sa creez in schimb prin vibratia pe care mi-o trimite!! Nu ascult muzica si incep sa creez! Ascult muzica sa intru intr-o anumita stare…sau sa continui alta stare.
Muzica ma linisteste, ma arunca intr-un ocean de idei, linistit, fara valuri, de unde eu pot inota in voie in ce directie vreau. Inot ghidat de un far inexistnt care imi conduce gandurile si cateodata ma las cuprins de inocenta si frumusetea lor ca uit de melodie, ma concentrez doar pe cuvintele ce imi cresc in minte. Si in momentul in care, usor, usor, reincep sa aud muzica si versurile imi este clar ca am iesit din acea transa minunata care ma face sa scriu, uneori, lucruri care ma surprind si pe mine.
Imi este clar ca nu inteleg de ce, totusi, nu o pot numi muza. Ascult muzica, creez in timp ce ascult muzica…dar nu o pot numi muza! Deoarece consider ca nu muzica ma face sa creez. Nu ascult o melodie si gata mi vine inspiratia! Ciudat. Ascult un sunet eu de fapt. Un sunet care imi place! Putea la fel de bine sa fie un cantec de greier, sunetul unei bormasini care gaureste peretele unui vecin. Chiar se intampla si asta…ma las purtat de un dialog auzit in fata blocului despre florile din gradina scarii…iar acele sunete scoase ma arunca in acelasi golf linistit de unde pot inota in ce directie vreau eu.
Simt ca o tradez un pic dar asa simt. Sunt simplu in gandire si imi exprim sentimentele intr-un mod franc! Nu vreau sa o mint, desi e posibil ca ea sa se simta lezata. Nu imi doresc asta dar nici ea nu poate face nimic, e la mana mea.
Tema: muzica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu