Cateodata il consider cel mai bun prieten! Ma ghideaza desi nu vad nimic. Imi linisteste sufletul si mintea, transformandu-ma intr-un zburator care nu se foloseste de ochi petru a inainta. Ma face sa visez lucruri, cateodata, ireale.
Deseori imi devine cel mai mare dusman. Ma trimite direct in cele mai ascunse vagauni ale creierului, teritorii intunecate si pline de frica. Ma face sa imi intorc capul in mod repetat privind daca nu ma urmareste cineva. Atunci nu il recunosc, nu il inteleg. Imi elimina curajul transformandu-ma intr-un copil temator de propria-i umbra.
Mai sunt momente cand uit de el, daruindu-mi privirea si gandurile, toata emotia si energia, unei alte persoane. Atunci imi e indiferent pentru ca prezenta lui nu mai conteaza, ma concentrez pe altcineva. Pe pielea fina, pe formele rotunde, pe licarirea din ochii ei, pe placere.
Alteori ma face sa il ignor total, admirandu-i partea cealalta, lumina. Desi nu isi doresta o scoate magnific in evidenta. O picteaza continuu si obsedant in culori diferite sau intr-un punct mare sus pe cer, stralucitor. Dar nu se arata suparat, chiar deloc. Parca in acele momente imi surade. Pare vesel iar acele mii de lumini sunt ochii sai in care se citeste gloria. Deloc apusa as adauga!
Stie ca lumina il face mizerabil, dar cateodata nu se poate abtine, e ca un indragostit gelos. Banuieste lumina ca ii fura tot farmecul dar stie ca tot ea il face apreciat, cantat si iubit.
Scanteile in departare ii fura din misticism, slabindu-i puterea dar placerea lui sadica imi sporeste si mie linistea privind un cer cu luna pe post de far ce ghideaza marinarii iar mana dreapta stransa covrig in jurul unei talii a caror ochi privesc emotionati prin intuneric doar pentru a elogia lumina.
Tema: intuneric.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu