sâmbătă, 9 octombrie 2010

Rosu, rosu, rosu

ic! Tac! Tic! Tac!
11:31 Si cum ar fi daca ceasul de pe perete ar inrosi secundele cu adevarat valoroase pe care le-ai trait astazi si la sfarsitul zilei am sti exact cate secunde, traduse in minute, apoi in ore calitative am trait? Cata energie producem/consumam/devenim? Oare ce perspective ne-ar oferi ceasul cand la sfarsitul zilei s-ar inrosi poate doar cateva secunde din cele 24 de ore?
11:38 Practic nu fictiune. Azi vreau sa masor valoarea unei zile banale. Mai precis, vreau sa vad cat timp aloc banalitatii. Sincer.
14:21 Daca ceasurile chiar ar masura calitatea, lumea nu ar mai functiona dupa regulile atat de impamantenite. Nu as mai munci 8 ore facand ceea ce fac si nici nu m-as mai trezi atat de dimineata pentru asta.
15:47 Calitatea si valoarea apartin individului. E un soi de De gustibus non disputandum al senzualitatii si perceptiei despre viata buna.
18:00 Valoare = fericire? Sau drumul pana la ea?
20:54 Spatiul personal. Muzica si cartile deschise. Muzica. Ordinea si conturul gandurilor. O sun pe Andra si o cert ca ea nu ma suna. Rochitele. Aerul tomnatic din casa si animalele nebune din curte. Energia planurilor si dorul din mine.
23:36 Ma saruti pe gat si ma trec fiori colorati. Ma iei in brate si visez ca plecam in seara asta in alt oras sa cutreieram. Da, ma uit la ceas si vad ca minutele inrosite de pana acum s-au triplat.
23:38 In my case, happiness only true and intense when shared and love, I guess.
Tema: nu toate ceasurile dau valoarea timpului

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu