si de cate ori mi-am zis ca nu mai fac, sa dea naiba de cate ori mi-am zis ca o sa spun stop… si uita-te la mina, in ce hal am ajuns…ahhhhh sa deschida cineva un geam, nu mai suport mirosul, caldura asta! Doamne, cum suportati mirosul asta?!
pentru ce naiba am ajuns eu aici, pentru ce naiba am ajuns sa fiu legata de patul , de perfuziile astea, sa mi se indoape in vene glucoza. Nu mi-am dorit nimic, nimic din toate astea. Nu mi-am dorit nici cariera, nici orele peste program, nici stabilitate, nici noptile pierdute in teancuri de hartii, nici macar bani. Ba mint! ba le-am vrut, am vrut agitatie si consum, am vrut sa uit de mine si de ganduri, griji…Hm a iesit exact invers. Si eu jurasem ca n-o sa-mi omor viata intr-un birou, in fata unui calculator. Vroiam sa ma fac pilot, politist, explorator , doctor, numai sa nu stau pe un scaun toata ziua. Ziceam ca la 30 o sa plec in jurul lumii. Nu mai stiu ce vreau, ce vreau pentru mine, pentru viata mea…oricum nu asta, asta chiar nu.
tema: perfuzie