Si statea in fata portii cu cafeaua in mana si buchetul de zambile. Si era perfect asa. Nu vroiam sa gust nici cafeaua, nici sa miros florile. Vroiam doar sa ramana acolo pe loc si timpul sa se opreasca pentru mine cu zambetul lui vesel ca dimineata de primavara. Se intampla cateodata sa cred ca dinamica scursa a timpului deterioreaza momente si le face atat de fragile si supuse cuvintelor, iar in jocul lor nu au de castigat decat cei care reusesc sa opreasca timpul undeva, cumva, atat cat pot ei. Cadrul s-a oprit aici iar timpul a stat. Am luat zambilele zambind, am gustat cafeaua si am plecat alergand cu amintirea si cu timpul in spatele meu.
Tema: zambila magica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu