Am sa te fac sa sorbi fiecare cuvant, sa zbori cu privirea printre randuri si sa anticipezi un deznodamant la toata invalmaseala asta de cuvinte. Si-am sa ma intrec in figuri de stil pentu ca nu-mi ajung frazele banale si neaparat trebuie interpretat 'ce-a vrut sa zica autorul?'.Vreau sa-ti gadil simturile tale de om, asa ca voi mazgali descrieri in culori, zgomote si kinestezii, si daca (cumva!) ti se pare nereusit sau stangaci, sa stii ca asta e un stil abstract si suprarealist. O incep asa o joaca de cuvinte, cat sa se entuziasmeze copilul din tine si am sa ating (nu! nu!) apoi punctele tale sensibile. Le stiu, pentru esti unic si special, nu pentru ca oamenii vibreaza in genere la aceleasi teme, si se incadreaza singuri in categorii.(Cei drept vibreaza la niveluri diferite, dar sa n-o dau in alte stiinte.) O sa te duc apoi pe-un fir subtire si aparent intortochiat catre intriga, si vei vrea mai mult si mai mult, si mai ales vei spera la o incheiere care sa dainuie in mintea ta ca un gong cu ecou lung. Toate astea pentru esti programat sa astepti o concluzie la niste finaluri mereu inchipuite, dar evident necesare pentru a exista 'noi inceputuri'. Esti satul de finaluri fericite, asa ca o voi lasa asa la "mica interpretare subiectiva" si-ai sa te intrebi daca ti-a scapat tie ceva. De fapt, habar n-am nici eu daca si ce trebuie concluzionat sau incheiat; dar cum ar arata daca as fi sincera si as recunoaste asta? Si as mai fi si retorica pe tema asta?
tema: scenarii, scenarii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu