Caldura se simtea din ce in ce in putere si isi cerea drepturile iar soarele pranzului musca cu sete din nisipul auriu.Fata desertului se intindea necrutator cat vedeai cu ochii.De jur imprejur nu vedeai decat dunele de nisip,rascolite ici-colo de rafale de vant razlete .Nici un palmier,nici un curmal ce sa mai vorbim de un ochi pierdut de apa.
Beduinul se deplasa agale, calare pe camila sa.In spatele acesteia mai erau inca doua care carau proviziile de apa si merinde.
Avea pe el niste pantaloni largi de culoare gri-deschis,o camasa care era initial alba dar care acum dupa o distanta serioasa parcursa ,era arsa de soare si devenise mai mult galbuie si peste care avea o ikra (haina subtire ),castigata demult la un joc de carti cu niste ofiteri francezi in Marrakech.Pe cap avea un fular care si-l aranjase in stil arab.
Ultima oara cand parcursese singur o distanta asa mare in desert,era mai tanar si nu i s-a parut asa o vesnicie.
Cand calatorea noaptea insa,avea alaturi stelele cu care se intelegea pe o limba necunoscuta celorlati oameni si care-i spuneau povesti despre lumi indepartate cu intinderi desertice ,posibil traversate de cineva ca el.
Se gandi daca acolo departe aveau tot camile sau niste animale ciudate la infatisare.
Pare o distanta mare pana la stele ,dar pana la fort nu mai sunt decat cateva ceasuri.
Tema:camila
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu