Vantul patrunde incet in incapere, ridica praful si il invarte ca si cum un sarpe invizibil si-ar cauta nelinistit drumul catre adapost. Locul e parasit, nu se stie de cand, ferestrele mai pastreaza doar prin colturi cateva cioburi albastre, iar podeaua…podeaua nu se mai zareste aporoape deloc sub acoperisul de frunze galbene si aramii.
“Da-mi mana!” se aude dintr-o data. Dar nu e nimeni.Nimeni, cineva? termeni atat de subiectivi si personali. Adierea vantului capata brusc o forta surpinzatoare, facand ca frunzele de pe jos sa se involbureze ca niste valuri fragmentate in culori: rosu, galben,portocaliu si alte culori,orice culori, multe culori. (vis)
*
Sa ai rabdare cand te sufoci.
Sa ai incredere cand pierzi.
Sa fii bun cand vorbesti despre rau.
Sa ai curaj cand esti paralizat de frica.
Sa vii cand vrei sa pleci.
Sa stai cand vrei sa fugi.
Sa dai, sa nu primesti.
Sa lasi cand vrei sa tii.
Sa cunosti, dar sa nu intelegi.
Sa zambesti cand simti durere.
Sa vrei tacere cand vorbesti.
Sa -
Si dupa toate astea…
Sa crezi, sa stii, sa vrei, sa nu renunti.
Sa traiesti.
Mai stii cand te-am strigat: “Da-mi mana!”?
Tema: pistrui de toamna
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu