Sunt un cerb de staniol care doarme ziua mult prea mult iar noaptea isi ascute simturile. In padurea mea De Verde, staniolul ma apara de sentimente. Un staniol lipsit de cuvinte mi-ar fi stat mai bine. Asa stau inchis in inima lui De Verde si imi port pe umar singuratatile si momentele lor de orgolii. Am ars toate corabiile care m-au adus pana aici, iar in fata mea le vad doar pe cele care ma vor duce mai departe. Si la fel, la fel ca alta data, cand ajung in fata pietrelor, ma apropii si tac, in timp ce corabiile care m-au adus, vor arde mereu in urma mea pentru a nu ma purta in locul de unde m-au adus.
Calator in singuratate, ma cheama uneori vantul iar alteori valurile ma poarta ca un bezmetic de noroc. Iar alteori, pur si simplu, fug. Atat.
tema: m-apropii de pietre si tac
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu