o forma cubica

Intr-o seara de noiembrie, tocami intrasera la "Grand Salon de la Folie", sa se incalzeasca. Afara, un vanticel rece biciuia chipurile trecatorilor. Insa incaperea era burdusita de lume.
- Ia te uita! spuse deodata Gervaise.
- La ce ?
- La peretele din fata ta, la tabloul agatat pe el
- mda... e interesant, ce sa zic, poate prea modernist pentru gusturile mele. Nu ma omor dupa arta, cu atat mai mult dupa cubism. Gandesc simplu, mi-ar fi placut sa vad nudul asta cu forme carnoase si curbate, asa sacadate, rupte, lipite ba mai sus ba mai jos, nu-mi inspira mare lucru.
- Eu sunt, eu sunt nudul. Mi l-a aratat o singura data, in seara cand am plecat. Nici n-am vrut sa-l vad, dar a zis ca n-o sa ma ierte niciodata. Tradarea, minciunile, ti- le-am iertat cand am improscat panza asta cu vopsea si ti-am pocit nasul, gura, sanii, fiinta. Ochii, ochii ti i-am lasat. N-au fost niciodata sinceri, mi-a spus. Dar n-avea dreptate.
- L-ai inselat, deci
- Da
- Si te-a iertat
- Nu stiu, nu cred
- Nici eu nu cred.

Tema: continuare la: Intr-o seara de noiembrie, tocami intrasera la "Grand Salon de la Folie", sa se incalzeasca. Afara, un vanticel rece biciuia chipurile trecatorilor. Insa incaperea era burdusita de lume.
- Ia te uita! spuse deodata Gervaise.
- La ce