19 oct. 1916
Gingasa mea Veronica,
Sunt atat de multe de povestit despre locul asta si atat de putine pe care as vrea sa ti le spun. Si nu pentru ca nu m-ai intelege ci pentru ca mi-e atat de dor de zambetul tau cald, de obrajorii tai rosii, de dintii tai intotdeauna perfecti, de ochii tai negrii si mari, de manutele tale pe care le pup in fiecare noapte, incat nimic din ce este aici nu mai conteaza atat de mult pentru a fi pus pe foaie. Doamne cat de frumoasa era viata acolo langa chipul tau. Mi se pare c-am trait intr-un alt timp totul, imi pari ca un vis, cel mai frumos vis din care mai mereu ma trezesc speriat.
Razboiul asta e atat de rece, oamenii sunt speriati, eu sunt infricosat de-a dreptul de faptul ca timpul nu sta de partea mea, si ca poate intr-o zi ma poti uita. Nu m-as supara iubita mea, nu m-as supara sa fii fericita, caci doar asa voi putea gusta si eu fericirea suprema.
Stii, aseara a trebuit sa cautam un soldat strain intr-unul din satele din apropierea taberei noastre si am intrat in foarte multe case cotrobaind ca niste animale peste bietii oameni. Si am ajuns la o familie care avea o fetita mica, de vreo 4 anisori, blonduta, cu ochii albastrii, cu buzele rosii, cu manutele de catifea. Am privit-o ca un nebun, ca un nebun de tine scumpa mea, ma uitam la ea si imi imaginam acolo casuta noastra, copilul nostru, in intimitatea si fericirea noastra.
Nici nu stii cat de mult conteaza zidul asta de hartie pe care incerc sa-ti sculptez fiecare speranta care imi mai ramane legata de aceasta viata grea. Abia cum realizez cat de frumoasa e fiecare dimineata langa tine pe care as fi onorat s-o gust pentru toata viata mea.
Marita-te cu mine! Asteapta-ma sa vin acasa, o sa tai un porc si o sa umplu cativa litri de vin si vin la taica-tu! Simt ca nu vreau sa mai fug, vreau sa raman.
Marita-te cu mine!
Al tau pentru totdeauna,
Andrei
tema: "Am simtit ca nu vreau sa mai fug, ca vreau sa raman..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu