Pentru el viata inseamna adrenalina, inseamna neprevazut!!!
Totul consta intr-un joc constant cu viata. Pentru ca atunci cand ea se joaca cu el, trebuie sa ii raspunzi cu aceeasi moneda.
Joaca nu are varsta, nu are ratiune si nu tine partea nimanui.
Asa ca atunci cand viata ii ofera, prin sansa, multi bani el alege sa se joace cu ei, sa ii dubleze rapid, realizand de fapt ca i-a pierdut pe toti.
Atunci cand jucaria cea veche, uzata moral, pe numele ei, sotie, nu il mai atrage isi cauta pofta de joaca in bratele alteia, altora.
Surprinzator dar sunt momente cand are chef de joaca si totusi nimeni nu are chef de el, asa cum nici el nu a avut mereu chef de joaca sau chef de altii.
Si sunt momente cand el se transforma din jucator in jucarie, mutat de colo colo, de un sef idiot.
Niciodata nu a invatat ca, uneori, joaca e periculoasa, mai ales atunci cand se juca cu focul. Ii placea, il frigea, il tachina, il motiva...pana s-a ars, din joaca. Si apoi s-a trezit.
S-a trezit singur intr-o casa mica. Fara zambet, fara culoare, fara viitor.
Dar cu aceeasi pofta de viata, de joaca. Singurii care il mai intelegeau erau copii din cartier cu care se juca fotbal, statea in poarta si le urmarea figurile la fiecare gol marcat sau primit, bucuria victoriei, amaraciunea infrangerii. Se joaca acum cu copiii altora ca ai lui nici nu il mai pot privi in ochi.
Partea intunecata a unui cuvant frumos, cald, plin de fericire...
Tema: omul care se joaca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu