Nu stiu cum vi se par voua lunile astea doua de inceput de an, dar eu mai mereu m-am gasit mofturoasa. Pentru ca dupa aterizarea post-sarbatori trebuiesc facute formalitatile cu bancile sau cu salariile in avans, trebuiesc ridicate bagajele-pulovere si paltoane cu miros de sifonier, trebuie urmarita linia galbena a soarelui caci altfel ne ratacim, pana sa pasim cu adevarat pe noul taram, care de cele mai multe ori vine abia pe la sfarsitul lui martie. Tarziu. Si daca in ianuarie testam mai toate ceainariile si cafenelele noi din oras, in februarie conventional cu intreg mapamondul sarbatorim iubirea si unpic de tot asteptam si primavara.
Uitandu-ma mai atent la februarie, imi dau seama ca eu n-am sarbatorit aproape niciodata Valentinul. Pentru ca putinele dati in care am apreciat sarbatoarea asta a fost pe vremea cand iubeam pentru prima data intr-un mod nebunesc si aproape haotic, dar cate sa-mi mai amintesc de atunci.
Cert este ca dincolo de latura asta comerciala cu multe inimioare de plus a Valentinului pe care o pastram, nu e rau sa ne amintim macar o data in an, ce ne face sa vibram, ce ne da putere sa mergem mai departe, sa ne luptam si sa vedem viata mai frumoasa. Vom descoperi ca iubirea este motorul intregii noastre cautari si zbateri.
Daca as putea schimba ceva la aceasta sarbatoare cred ca i-as schimba numele. As numi-o Ziua Iubirii, nu neaparat a indragostitlor. Nu este obligatoriu sa fii intr-un cuplu ca sa iubesti. Sunt atat de multe feluri de dragoste pe care cumva nu le sarbatorim atat de mult zilnic, precum sarbatorim ziua iubirii in doi.
Sunt absolut sigura ca dimineata cand va treziti va sarutati iubitul/a pe frunte mai mult decat va sarutati mama sau fratele.
Avem nevoie de unpic mai multa iubire si vom gasi un sens.
tema: iubeste la vedere
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu