Brandusa si-a dorit mereu sa fie o doamna. Brandus si-a dorit si el mereu sa fie un domn. Intr-o zi ei s-au cunoscut, s-au luat fara nunta, fara acte, si-au construit o casa mica din chirpici la marginea marelui oras si traiesc fericiti.
Ca de obicei, la 5 a.m., Brandus se scoala, isi trage pe el sapoleta verde cu POLARIS, isi inveleste pachetul in ziar, o pupa pe Brandusa pe frunte si pleaca. O ora mai tarziu, Brandusa se ridica si ea din pat, isi pune baticul in cap, inchide usa din lemn cu lacat si porneste in treaba ei.
Brandus toata ziua descarca tomberoane si se plimba prin oras agatat in spatele masinii POLARIS. Brandusa toata ziua strange sticle din plastic si se plimba prin oras cu un sac mare-n carca.
Seara, cand ajung acasa, se bucura de fiecare data sa-si povesteasca unul altuia ce gunoaie au mai gasit,se aseaza apoi in pat, inchid ochii, se cocolosesc unul in celalalt si viseaza: Ooo Domnul, Doamna, dar ce onoare, intrati va rog de cand va asteptam.
tema: gunoi
later edit: e POLARIS, nu ROMARIS ( bine zana)
sâmbătă, 9 octombrie 2010
Cat inseamna zece minute?
Ciudad de Mexico, 10 a.m.
Scartaiau rotile. I-am zis sa-si schimbe masina sau s-o imprumute p-a lu var-su pentru treaba asta. Simt un nod in piept si un gol in stomac de parca am mancat aer. Ma uit la strada plina de oameni mici si negrii, colorati care mai de care. Le vad gesturile de oameni preocupati. In dreapta o femeie subtirica in niste pantaloni scurti isi plimba copilul aflat in carucior. Arata bine. Pe partea cealalta doi burtosi se cearta pe-o bucata de branza. Mmm, imi amintesc gustul fraged de branza din omleta. As putea acum sa sar din masina si sa fug.
Frana. Imi pun capul in jos si simt doua picaturi de transpiratie cum imi invadeaza fata dinspre frunte spre nas. El deschide portiera si lasa praful sa mi se lipeasca pe fata uda. Simt ca ma sufoc. Imi trag caciula pe fata, imi verific cutitul la brau si mai trag o data aer in piept. Coboram.
Londra, 12. p.m.
Eram in casa, amandoi plictisiti. Am incercat s-o sarut dar m-a impins usor cu degetul aratator de barbie, probabil fiindca era mai interesant pasajul decat barba mea nerasa. M-am dus ofticat spre geam. M-am uitat in zare si am vazut parcul falnic si reflexia lunii in bucata de lac pe care o zaream din living.
M-am napustit spre ea. I-am zmucit cartea din mana, am ridicat-o de ambele brate si i-am spus sa se imbraca in 2 minute. Nici nu m-am mai uitat la ea in timp ce mana mea se indrepta spre haina iar apoi spre frigiderul din care am scos 2 beri reci. A incercam sa ma intrebe cateva lucruri dar s-a resemnat. N-avea cum sa fie nicio urgenta din moment ce luam berile cu mine.
Ne-am plimbat pana la 4 dimineata prin parc, jucand mima. I-am aratat ca sunt in stare sa mananc iarba de pe jos iar ea ca poate face streeptease de un copac.
Cred c-o iubesc.
tema: cat inseamna 10 minute?
Scartaiau rotile. I-am zis sa-si schimbe masina sau s-o imprumute p-a lu var-su pentru treaba asta. Simt un nod in piept si un gol in stomac de parca am mancat aer. Ma uit la strada plina de oameni mici si negrii, colorati care mai de care. Le vad gesturile de oameni preocupati. In dreapta o femeie subtirica in niste pantaloni scurti isi plimba copilul aflat in carucior. Arata bine. Pe partea cealalta doi burtosi se cearta pe-o bucata de branza. Mmm, imi amintesc gustul fraged de branza din omleta. As putea acum sa sar din masina si sa fug.
Frana. Imi pun capul in jos si simt doua picaturi de transpiratie cum imi invadeaza fata dinspre frunte spre nas. El deschide portiera si lasa praful sa mi se lipeasca pe fata uda. Simt ca ma sufoc. Imi trag caciula pe fata, imi verific cutitul la brau si mai trag o data aer in piept. Coboram.
Londra, 12. p.m.
Eram in casa, amandoi plictisiti. Am incercat s-o sarut dar m-a impins usor cu degetul aratator de barbie, probabil fiindca era mai interesant pasajul decat barba mea nerasa. M-am dus ofticat spre geam. M-am uitat in zare si am vazut parcul falnic si reflexia lunii in bucata de lac pe care o zaream din living.
M-am napustit spre ea. I-am zmucit cartea din mana, am ridicat-o de ambele brate si i-am spus sa se imbraca in 2 minute. Nici nu m-am mai uitat la ea in timp ce mana mea se indrepta spre haina iar apoi spre frigiderul din care am scos 2 beri reci. A incercam sa ma intrebe cateva lucruri dar s-a resemnat. N-avea cum sa fie nicio urgenta din moment ce luam berile cu mine.
Ne-am plimbat pana la 4 dimineata prin parc, jucand mima. I-am aratat ca sunt in stare sa mananc iarba de pe jos iar ea ca poate face streeptease de un copac.
Cred c-o iubesc.
tema: cat inseamna 10 minute?
Spre Ioana
Du-ma undeva unde ma pot simti bine. Tu alegi! i-am raspuns soferului.
- Pai ce v-a suparat inautru ?
- Sunt invitat la tot felul de evenimente de doi lei. Stii bine ca nu-mi place sa stau ca prostu la un eveniment de rahat.
- Vreti sa o sun pe Ioana ?
- Buna idee, sun-o!
Imi aprind un trabuc si tot feluri de ganduri imi invadeaza capul. Neuronii mei nu mai stiu incotro s-o apuce. Parca-i simt cum vor sa evadeze.
Ma gandesc in special la Anca, fosta mea sotie, si momentele frumoase petrecute impreuna. Chiar o iubesc, tin enorm de mult la ea. De ce ne-am desparit ? Ce anume nu i-a convenit ?
- Adi! Maine sa-mi aduci aminte sa o sun pe Anca.
- Era cam suparata ultima oara cand ati sunat-o. Sigur vreti sa o sunati iar ? Eu zic sa mai asteptati cateva zile sa-i treaca supararea.
- Da, cred ca ai si tu dreptate, dar imi este dor de ea si inca nu stiu motivele pentru care a plecat. Nu pot sa-mi dau seama cu ce am gresit.
- Va inteleg. Parca prea din scurt si-a facut bagajele, nu ma asteptam la asa ceva. Si va cunosc bine, de mult timp, pe amandoi.
- Asa este. Esti un prieten bun. Ea s-a comportat foarte ciudat. Ma gandesc de o luna ce dracu am facut si nu-mi pot da seama. Nici macar nu vrea sa vorbeasca cu mine.
- Ce vreti sefu! Femeile astea….
Tema: fete
- Pai ce v-a suparat inautru ?
- Sunt invitat la tot felul de evenimente de doi lei. Stii bine ca nu-mi place sa stau ca prostu la un eveniment de rahat.
- Vreti sa o sun pe Ioana ?
- Buna idee, sun-o!
Imi aprind un trabuc si tot feluri de ganduri imi invadeaza capul. Neuronii mei nu mai stiu incotro s-o apuce. Parca-i simt cum vor sa evadeze.
Ma gandesc in special la Anca, fosta mea sotie, si momentele frumoase petrecute impreuna. Chiar o iubesc, tin enorm de mult la ea. De ce ne-am desparit ? Ce anume nu i-a convenit ?
- Adi! Maine sa-mi aduci aminte sa o sun pe Anca.
- Era cam suparata ultima oara cand ati sunat-o. Sigur vreti sa o sunati iar ? Eu zic sa mai asteptati cateva zile sa-i treaca supararea.
- Da, cred ca ai si tu dreptate, dar imi este dor de ea si inca nu stiu motivele pentru care a plecat. Nu pot sa-mi dau seama cu ce am gresit.
- Va inteleg. Parca prea din scurt si-a facut bagajele, nu ma asteptam la asa ceva. Si va cunosc bine, de mult timp, pe amandoi.
- Asa este. Esti un prieten bun. Ea s-a comportat foarte ciudat. Ma gandesc de o luna ce dracu am facut si nu-mi pot da seama. Nici macar nu vrea sa vorbeasca cu mine.
- Ce vreti sefu! Femeile astea….
Tema: fete
Mesaj
tema : cana
Nu te-am recunoscut. As fi vrut sa te fi observat, sa alerg spre tine si sa ne imbratisam ca in scenele alea cliseice din film. Dar nu, am trecut pe langa tine ca pe langa un necunoscut. Mi-am adus aminte brusc cand m-am asezat la masa din canfenea. Privirea mea a scaparat si am tresarit strabatuta de fiorul revelatiilor marunte, cand desupra constiintei adormite deodata se face lumina de la un bec scos din context. Primul instinct a fost sa tasnesc spre usa si te ajung din urma. “Ce stupind!” mi-am spus si m-am asezat mai adanc si confortabil in scaunul cu tapiterie ieftina ce incerca sa imite catifeaua. Ma uit pe geam: “Nu vine…”. Nu-mi amintesc la ce m-am gandidt apoi, si nici nu stiu cum am ajuns in mijlocul cafenelei cu sange siroindu-mi din antebrat. Nu simteam durere si ma uitam la bratul meu ca la un tablou viu. Aveam cateva cioburi infipte in piele si altele mai adanc in carne. Am inteles, mai apoi, dupa ce mi-am revenit din amorteala mentala, ca ma lovisem de un ospatar care aduna canile de cafea de mese si astfel m-am ranit, ah da, si asta m-am oprit din drumul meu…spre…spre tine cred.
Nu te-am recunoscut. As fi vrut sa te fi observat, sa alerg spre tine si sa ne imbratisam ca in scenele alea cliseice din film. Dar nu, am trecut pe langa tine ca pe langa un necunoscut. Mi-am adus aminte brusc cand m-am asezat la masa din canfenea. Privirea mea a scaparat si am tresarit strabatuta de fiorul revelatiilor marunte, cand desupra constiintei adormite deodata se face lumina de la un bec scos din context. Primul instinct a fost sa tasnesc spre usa si te ajung din urma. “Ce stupind!” mi-am spus si m-am asezat mai adanc si confortabil in scaunul cu tapiterie ieftina ce incerca sa imite catifeaua. Ma uit pe geam: “Nu vine…”. Nu-mi amintesc la ce m-am gandidt apoi, si nici nu stiu cum am ajuns in mijlocul cafenelei cu sange siroindu-mi din antebrat. Nu simteam durere si ma uitam la bratul meu ca la un tablou viu. Aveam cateva cioburi infipte in piele si altele mai adanc in carne. Am inteles, mai apoi, dupa ce mi-am revenit din amorteala mentala, ca ma lovisem de un ospatar care aduna canile de cafea de mese si astfel m-am ranit, ah da, si asta m-am oprit din drumul meu…spre…spre tine cred.
Semne de intrebare
Cand aveam vreo 10 ani imi doream mult un set de jucarii cu soldatei in schimb mama mi-a recomandat o
carte, “Colt Alb”!! Nu am inteles atunci.
Pe la 14 ani imi doream un ceas Marlboro, cu o busola mica si cadran rotativ pe care mi l-am cumparat
singur din banii primiti de la unchiul meu pentru ca am intrat la liceu. Tatal meu m-a recompensat cu o
vizita lunga si obositoare la muzeul de Marina. Nu am inteles atunci.
Pe la 15 ani am facut o prostie mare. Am furat, am fost prins si parintii au trebuit sa plateasca o
amenda! Imi doream enorm ca ei sa nu afle, au aflat si am fost pedepsit. Ceilalti prieteni si-au luat
bataie dar au scapat de pedeapsa. Nu am inteles atunci.
In liceu imi placeau doua fete. Ambele frumoase, una mai tanara cealalta mai in varsta. Tatal meu m-a
sfatuit sa o aleg pe ceva mai in varsta cu un an. Am ales invers. Nu am inteles atunci.
La majorat imi doream permisul de conducere si o masina. Un harb de Dacie, orice! Parintii mi-au propus
un pariu: intri la facultate fara meditatii si toti banii cu care trebuia sa platim profesorii iti vor
reveni tie! Am inteles atunci unde bateau.
Ma uit in urma cu un zambet satisfacut pentru ca realizez cat de mult m-au ajutat parintii fara sa imi
dau seama! Din umbra mi-au ghidat educatia fara sa imi schimbe in niciun fel propriile decizii creeand un
spirit liber cu care, la batranete, nu prea mai sunt de acord dar pe care nu l-au abandonat niciodata dar
nici nu au incercat sa il controleze.
tema: ceea ce vrei/iti doresti nu e intotdeauna ce ai nevoie cu adevarat.
carte, “Colt Alb”!! Nu am inteles atunci.
Pe la 14 ani imi doream un ceas Marlboro, cu o busola mica si cadran rotativ pe care mi l-am cumparat
singur din banii primiti de la unchiul meu pentru ca am intrat la liceu. Tatal meu m-a recompensat cu o
vizita lunga si obositoare la muzeul de Marina. Nu am inteles atunci.
Pe la 15 ani am facut o prostie mare. Am furat, am fost prins si parintii au trebuit sa plateasca o
amenda! Imi doream enorm ca ei sa nu afle, au aflat si am fost pedepsit. Ceilalti prieteni si-au luat
bataie dar au scapat de pedeapsa. Nu am inteles atunci.
In liceu imi placeau doua fete. Ambele frumoase, una mai tanara cealalta mai in varsta. Tatal meu m-a
sfatuit sa o aleg pe ceva mai in varsta cu un an. Am ales invers. Nu am inteles atunci.
La majorat imi doream permisul de conducere si o masina. Un harb de Dacie, orice! Parintii mi-au propus
un pariu: intri la facultate fara meditatii si toti banii cu care trebuia sa platim profesorii iti vor
reveni tie! Am inteles atunci unde bateau.
Ma uit in urma cu un zambet satisfacut pentru ca realizez cat de mult m-au ajutat parintii fara sa imi
dau seama! Din umbra mi-au ghidat educatia fara sa imi schimbe in niciun fel propriile decizii creeand un
spirit liber cu care, la batranete, nu prea mai sunt de acord dar pe care nu l-au abandonat niciodata dar
nici nu au incercat sa il controleze.
tema: ceea ce vrei/iti doresti nu e intotdeauna ce ai nevoie cu adevarat.
Amintiri
Tema:poze
O imagine face cat 1000 de cuvinte
Am auzit asta foarte des.De ce?Probabil pentru ca e adevarat.
Mai tii minte cand?Mai stii cum…sau cu cine?Uneori ne amintim ,alteori sovaim,dar de cele mai multe ori deschidem un album de poze sau foderul din PC.
E suficient un moment de melancolie,o discutie,o amintire fulgeratoare si incep ( in acest moment chiar am deschis folderul ”poze” din calc): ahh ce tare…de 1 mai acum 3 ani am facut gratar in Muntii Dobrogei si a 2 zi am fost pe Kudos ; uite ce fata aveam aici…uite-l si pe turcu ;
aici eram la Amsterdam in sept 2008 cu Adi,Bobu si Cristi ( adica ABCD)…in minte imi vin plimbarile pe strazi si pe langa canale iar in inima sentimentul de libertate si necunoscut pe care ti-l da un oras nou;
acum deschid folderul Berlin : plimbari ,mancat si vazut un film in Sony Center din Potsdam Platz,15 statii de metrou din Alexander Platz pana la imensa si plina de alei gradina zoologica;vazand pozele nu pot sa nu ma gandesc daca exista alt oras in lume care sa treaca prin atata distrugere ( in al Doilea Razboi Mondial a fost decimat in proportie de 80 %),impartit in 2 de zid si care sa renasca intr-un oras vibrant,cu bulevarde largi si parcuri imense, un loc complet din toate punctele de vedere.
In momentul cand vedem o poza ne teleportam in timp in acel loc ,ne amimtim de oamenii cu care eram,de contextul respectiv si deschidem o poarta in timp in sufletul nostru cu gandul spre viitor.
va pupa tata
O imagine face cat 1000 de cuvinte
Am auzit asta foarte des.De ce?Probabil pentru ca e adevarat.
Mai tii minte cand?Mai stii cum…sau cu cine?Uneori ne amintim ,alteori sovaim,dar de cele mai multe ori deschidem un album de poze sau foderul din PC.
E suficient un moment de melancolie,o discutie,o amintire fulgeratoare si incep ( in acest moment chiar am deschis folderul ”poze” din calc): ahh ce tare…de 1 mai acum 3 ani am facut gratar in Muntii Dobrogei si a 2 zi am fost pe Kudos ; uite ce fata aveam aici…uite-l si pe turcu ;
aici eram la Amsterdam in sept 2008 cu Adi,Bobu si Cristi ( adica ABCD)…in minte imi vin plimbarile pe strazi si pe langa canale iar in inima sentimentul de libertate si necunoscut pe care ti-l da un oras nou;
acum deschid folderul Berlin : plimbari ,mancat si vazut un film in Sony Center din Potsdam Platz,15 statii de metrou din Alexander Platz pana la imensa si plina de alei gradina zoologica;vazand pozele nu pot sa nu ma gandesc daca exista alt oras in lume care sa treaca prin atata distrugere ( in al Doilea Razboi Mondial a fost decimat in proportie de 80 %),impartit in 2 de zid si care sa renasca intr-un oras vibrant,cu bulevarde largi si parcuri imense, un loc complet din toate punctele de vedere.
In momentul cand vedem o poza ne teleportam in timp in acel loc ,ne amimtim de oamenii cu care eram,de contextul respectiv si deschidem o poarta in timp in sufletul nostru cu gandul spre viitor.
va pupa tata
Pe aripile creativitatii
Muzica nu a fost niciodata o mare chestie pentru mine. Am ascultat-o si o ascult de placere, cateodata pentru ritmuri alteori pentru versuri si din cand in cand ma las purtat de ea pe valurile creativitatii.
Dar nicidoata nu am considerat-o muza. Nu ma inspira muzica…ma ajuta sa creez in schimb prin vibratia pe care mi-o trimite!! Nu ascult muzica si incep sa creez! Ascult muzica sa intru intr-o anumita stare…sau sa continui alta stare.
Muzica ma linisteste, ma arunca intr-un ocean de idei, linistit, fara valuri, de unde eu pot inota in voie in ce directie vreau. Inot ghidat de un far inexistnt care imi conduce gandurile si cateodata ma las cuprins de inocenta si frumusetea lor ca uit de melodie, ma concentrez doar pe cuvintele ce imi cresc in minte. Si in momentul in care, usor, usor, reincep sa aud muzica si versurile imi este clar ca am iesit din acea transa minunata care ma face sa scriu, uneori, lucruri care ma surprind si pe mine.
Imi este clar ca nu inteleg de ce, totusi, nu o pot numi muza. Ascult muzica, creez in timp ce ascult muzica…dar nu o pot numi muza! Deoarece consider ca nu muzica ma face sa creez. Nu ascult o melodie si gata mi vine inspiratia! Ciudat. Ascult un sunet eu de fapt. Un sunet care imi place! Putea la fel de bine sa fie un cantec de greier, sunetul unei bormasini care gaureste peretele unui vecin. Chiar se intampla si asta…ma las purtat de un dialog auzit in fata blocului despre florile din gradina scarii…iar acele sunete scoase ma arunca in acelasi golf linistit de unde pot inota in ce directie vreau eu.
Simt ca o tradez un pic dar asa simt. Sunt simplu in gandire si imi exprim sentimentele intr-un mod franc! Nu vreau sa o mint, desi e posibil ca ea sa se simta lezata. Nu imi doresc asta dar nici ea nu poate face nimic, e la mana mea.
Tema: muzica.
Dar nicidoata nu am considerat-o muza. Nu ma inspira muzica…ma ajuta sa creez in schimb prin vibratia pe care mi-o trimite!! Nu ascult muzica si incep sa creez! Ascult muzica sa intru intr-o anumita stare…sau sa continui alta stare.
Muzica ma linisteste, ma arunca intr-un ocean de idei, linistit, fara valuri, de unde eu pot inota in voie in ce directie vreau. Inot ghidat de un far inexistnt care imi conduce gandurile si cateodata ma las cuprins de inocenta si frumusetea lor ca uit de melodie, ma concentrez doar pe cuvintele ce imi cresc in minte. Si in momentul in care, usor, usor, reincep sa aud muzica si versurile imi este clar ca am iesit din acea transa minunata care ma face sa scriu, uneori, lucruri care ma surprind si pe mine.
Imi este clar ca nu inteleg de ce, totusi, nu o pot numi muza. Ascult muzica, creez in timp ce ascult muzica…dar nu o pot numi muza! Deoarece consider ca nu muzica ma face sa creez. Nu ascult o melodie si gata mi vine inspiratia! Ciudat. Ascult un sunet eu de fapt. Un sunet care imi place! Putea la fel de bine sa fie un cantec de greier, sunetul unei bormasini care gaureste peretele unui vecin. Chiar se intampla si asta…ma las purtat de un dialog auzit in fata blocului despre florile din gradina scarii…iar acele sunete scoase ma arunca in acelasi golf linistit de unde pot inota in ce directie vreau eu.
Simt ca o tradez un pic dar asa simt. Sunt simplu in gandire si imi exprim sentimentele intr-un mod franc! Nu vreau sa o mint, desi e posibil ca ea sa se simta lezata. Nu imi doresc asta dar nici ea nu poate face nimic, e la mana mea.
Tema: muzica.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)