Scrisoare de pe frontul de est

19 oct. 1916

Gingasa mea Veronica, 

Sunt atat de multe de povestit despre locul asta si atat de putine pe care as vrea sa ti le spun. Si nu pentru ca nu m-ai intelege ci pentru ca mi-e atat de dor de zambetul tau cald, de obrajorii tai rosii, de dintii tai intotdeauna perfecti, de ochii tai negrii si mari, de manutele tale pe care le pup in fiecare noapte, incat nimic din ce este aici nu mai conteaza atat de mult pentru a fi pus pe foaie. Doamne cat de frumoasa era viata acolo langa chipul tau. Mi se pare c-am trait intr-un alt timp totul, imi pari ca un vis, cel mai frumos vis din care mai mereu ma trezesc speriat. 

Razboiul asta e atat de rece, oamenii sunt speriati, eu sunt infricosat de-a dreptul de faptul ca timpul nu sta de partea mea, si ca poate intr-o zi ma poti uita. Nu m-as supara iubita mea, nu m-as supara sa fii fericita, caci doar asa voi putea gusta si eu fericirea suprema. 

Stii, aseara a trebuit sa cautam un soldat strain intr-unul din satele din apropierea taberei noastre si am intrat in foarte multe case cotrobaind ca niste animale peste bietii oameni. Si am ajuns la o familie care avea o fetita mica, de vreo 4 anisori, blonduta, cu ochii albastrii, cu buzele rosii, cu manutele de catifea. Am privit-o ca un nebun, ca un nebun de tine scumpa mea, ma uitam la ea si imi imaginam acolo casuta noastra, copilul nostru, in intimitatea si fericirea noastra.

Nici nu stii cat de mult conteaza zidul asta de hartie pe care incerc sa-ti sculptez fiecare speranta care imi mai ramane legata de aceasta viata grea. Abia cum realizez cat de frumoasa e fiecare dimineata langa tine pe care as fi onorat s-o gust pentru toata viata mea.

Marita-te cu mine! Asteapta-ma sa vin acasa, o sa tai un porc si o sa umplu cativa litri de vin si vin la taica-tu! Simt ca nu vreau sa mai fug, vreau sa raman.

Marita-te cu mine!

Al tau pentru totdeauna,

Andrei

tema: "Am simtit ca nu vreau sa mai fug, ca vreau sa raman..."

Scrisoare de la mama

Scumpul meu,

Sunt cu tata aici langa mine, doar ce am terminat de facut pachetul si ne e tare dor de tine. Ne uitam aseara peste pozele pe care ni le-ai trimis si ne bucuram ca esti sanatos si fericit. Sofia e tare frumoasa, exact cum ne-ai descris-o, amandoi sunteti tare frumosi. Mama, sa va iubiti si sa ai grija de ea, nu sti cat ma alina gandul ca nu esti singur, acolo.

Am fost saptamana trecuta la tara, la unchiu, si am luat niste dulceata de gutui si niste tuica de corcoduse, ti-am pus si tie un borcanas si o sticluta, doar sa nu se verse peste cartile alea.

Noi suntem bine, nu mai stim ce sa facem ca sa treaca timpul asta mai repede. Taica-tu si-a luat un pechinez de la nea Fane si-l plimba toata ziua prin parc la Plumbuita. Tanti Maricica mai trece dimineata pe la noi, ne bem cafeaua, mai fumam o tigara si uite asa.

La noi aproape a venit iarna, au anuntat ca o sa ninga si-n Bucuresti, dar e bine ca avem caldura, doar ca o sa se faca mocirla si mi-e frica cu taica-tu sa nu alunece, sa-si mai rupa ceva ca anul trecut.

Sa fii sanatos Andrei, te pupa mama si tata si te asteptam sa vii ca tare ne e dor de tine.

Tema : Cand se lasa seara peste Bucuresti, eu ma uit la fete, dar vad ca nu esti.

Cine stie?

Si te vei gasi privind lung pe hubloul acela prea mic al avioanelor. Vei cauta mereu, si la 30 si 50 si la 78 de ani, sa stai 'la geam' sa poti visa. Si nu, nu-ti dau mai mult de 78. Pentru ca esti unul dintre cei mai destepti oameni pe care ii cunosc, te vei lasa de fumat sau de acool si te vei apuca de un sport ciudat sau vei face colectii, sau poate ambele. O sa ai lucruri mici si frumoase pe care le vei pastra cu un fel de bucurie pura ca cea din copilarie: nasturi pretiosi, ace de cravata, pandantive, degetare suclptate migalos si insigne de razboi. O sa-ti donezi toate hainele la fiecare 10 ani catre oameni care-ti vor rapi atentia egoista. O sa ai o gradina trapezoidala cu rosii, ardei, verdeturi aromate si cativa pomi fructiferi. O sa te apuci de mestesugit pentru ca totul iti va parea un pic defect si probabil o sa inventezi un nou 'dispozitiv' de prins insectele mici si scaitoare. O sa vrei sa infintezi un partid, dar vei termina prin a-ti face cel mai nebun grup de cunoscuti. O sa vrei sa sa-ti scrii cartea vietii, dar vei aduna un dosar de frumoase povesti cu talc pe care le vor citii nepotii si nepotii lor si asa mai departe. Nu vei fi niciodata un om resemnat, si mereu le vei da ceilorlati din afectiunea, sau macar din verva ta. O sa inveti si vei invata pe cineva ce e acel ce lucru despre care abia aduni fragmente.

Ma vei astepta si te voi astepta. De fapt vom rade mult, pentru ca vom realiza amandoi ca nu e vorba despre nici un fel de asteptare.

Un an, doi, trei...si multi ani veseli! sper ca nu ti-am stricat toata 'distractia'!

Tema: artificii si dureri de masele

Cateodata, timpul poate sa se opreasca

Si statea in fata portii cu cafeaua in mana si buchetul de zambile. Si era perfect asa. Nu vroiam sa gust nici cafeaua, nici sa miros florile. Vroiam doar sa ramana acolo pe loc si timpul sa se opreasca pentru mine cu zambetul lui vesel ca dimineata de primavara. Se intampla cateodata sa cred ca dinamica scursa a timpului deterioreaza momente si le face atat de fragile si supuse cuvintelor, iar in jocul lor nu au de castigat decat cei care reusesc sa opreasca timpul undeva, cumva, atat cat pot ei. Cadrul s-a oprit aici iar timpul a stat. Am luat zambilele zambind, am gustat cafeaua si am plecat alergand cu amintirea si cu timpul in spatele meu.


Tema: zambila magica

Razboiul a fost castigat deja

Tristan lumina Andre nisip Haruki lamaie Edgar heading for something C. Clarke frunze Eliade Dostoevsky Str. Arhiepiscopiei Giovanni miros de carte noua Gide sunete Arthur atingeri Murakami si padurea Giovanni platou de fructe Lodge ce mica-i lumea Camus mituri David I wanted you to feel the same Bernard si scorpia Marquez si Sancho Panza Allan paianjen Poe Sabato cu Freud Vladimir picnic la margine de drum Shaw teatru Kafka pod Nabokov rochie Papini

tema: razboiul de tesut cuvinte

iubire si democratie

- Buna pui, ce mai faci? nu, te-am sunat sa vad ce mai faci ca n-am apucat sa te sun aseara. Da, stiu ca am zis ca te sun, dar am cazut lata. Era inchis, l-am inchis ca sa dorm ca lumea. Ce faci? Si ce raspunzi asa in dorul lenii ! e hai, nu-mi spune ca tot mai esti suparat. Te-ai suparat degeaba. Hai mai pui, stii doar ca asa sunt eu, iarta-ma si tu acum, oricum eu te iubesc. Deci ce faci azi? Aaaa chiar, am uitat ca azi sunt alegerile, da' nu votez.Eeee nu ma lua si tu cu tampeniile astea. Daca n-am cu cine, nu votez, punct. Auzi,nu vrei sa vii pe la mine intr-o ora, pleaca Geta la Mangalia si o sa fim singuri.Esti culmea! da-l naibii de vot, doar nu-i Antonescu mai bun ca mine. Il votezi pe Geoana!!! Da, stiu ca esti ruda cu Mazare, dar totusi Geoana! iubitu, omul ala chiar e pampalau. Deci nu-mi vine sa cred, eu spun sa vii la mine ca avem casa doar pentru noi si tu ma iei cu prostiile astea. Stii ce, nu ma intereseaza cu cine naiba votezi, daca intr-o ora nu esti aici, atunci sa-ti bagi stampila-n ... Hai pa!

Tema: iubire si democratie

Un alt fel de a spune: noiembrie

Duminica dimineata, cand toata lumea era in piata. Asta era momentul. Jean Andre le cumparase tempera cat sa picteze zidul Chinezesc, le luase panza alba cu care sa se imbrace, peruci, fluiere, cinele vechi si dinti din staniol, le tinuse teorii despre cum sa se comporte si-I asculta si pe ei la terminarea ideilor lui. Unele dintre ele erau bune, altele erau prea violente, iar altele pur si simplu il scoteau din sarite. Unii dintre ei nu stiau nici de ce sunt acolo, iar altii nu aveau timp sa priveasca zambetul strazii. Practic ei asta cautau, un zambet, o uimire, o reactie, orice, numai nu capete aplecate.

Si ieseau duminicile prin centrele oraselor cu mare galagie, dezbracati pe jumatate sau prea pictati, speriau copiii, dansau cu femeile sau dadeau noroc cu barbatii. Urlau de fericire, radeau cu pofta, se imbatau cu aplauze si apoi plecau acasa. 10 minute, 15 minute apoi lumea ii privea ciudat.

Jean Andre era chemat din ce in ce mai des la sectia de politie din cauza diverselor reclamatii. Semna procesul si pleca acasa. Iar in weekend iar aparea pe strazi. Fugareau porumbeii, se aruncau in fantana din centru, urlau, si ii imbratisau pe oameni.

Cineva a indraznit la un moment dat sa-l intrebe pe Jean Andre, de ce nu-I lasa pe oameni linistiti, iar el a raspuns cu expresia unui om insultat ca linistea se instaleaza numai in spatele tablourilor, in paharele cu apa, sau in adancul muntilor.

Jean Andre a continuat, a iesit in strada pana n-a mai avut cu cine, iar atunci cand in jurul lui nu mai era nimeni, a iesit si singur. 

Lumea din jur se uita atat de ciudat si nu intelegea de ce. Nu facuse absolut nimic rau. 

tema: lumea din jur se uita atat de ciudat si nu intelegea de ce; nu facuse absolut nimic rau.